Aromanian – Language or Dialect? Overview of Historical and Contemporary Opinions

Anna Oczko

Abstrakt

This article aims at presenting two concepts from the modern typology of the Romance languages, with a special focus on the Aromanian ethnolect. The first concept, which is widely accepted in the Romanian linguistics and was most prevalent before the Second World War, does not recognise Aromanian as a separate language, but treats it as one of four dialects of the Romanian language. The second movement, much closer to modern Romanist research at the international level, opts for a full autonomy of all Balkan Romance ethnolects and attributes to them statuses of national languages. It also negates the existence of a common Romanian language in the first millennium, arguing that the Balkan Romance languages developed independently from a late form of Balkan Latin around the 11th century.

*Translation of the paper founded by the “Proofreading and translations at POB Heritage” programme.

Słowa kluczowe: Aromanians, Aromanian language, Romanian dialectology, Romanian language, Balkan Romance languages
References

Bara Mariana, 2007, Limba armãneascã. Vocabular și stil, Bucharest: Ed. Cartea Universitară.

Bardu Nistor, 2016, Gustav Weigand “Armânii. Cercetări etnografice, filologice–istorice asupra așa numiților macedo-romani sau țințari de Gustav Weigand. Volumul I. Țară și oameni.” Cu o ilustrație de titlu, 8 fotografi și o hartă, Editura Tracus Arte, București, 2014, 398 p., Diacronia 4, URL: http://www.diacronia.ro/en/journal¨/issue/4/A60/en/pdf (accessed: 20.04.2021).

Brâncuș Grigore, 2005, Introducere în istoria limbii române, Bucharest: Ed. Fundației România de mâine.

Brâncuș Grigore, 2013, Aromâna – dialect arhaic, Fonetică și dialectologie 32: 5–12.

Capidan Theodor, 1932, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, Bucharest: Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională.

Caaragiu-Marioteanu Matilda, 1975, Compendiu de dialectologie română (nord- și sud-dunăreană), Bucharest: Ed. Științifică și Enciclopedică.

Caaragiu-Marioteanu Matilda, 2006, Aromânii și aromâna în conștiința contemporană, Bucharest: Ed. Academiei Române.

Caaragiu-Marioteanu Matilda, Saramandu Nicolae, 2005, Manual de aromână, Bucharest: Ed. Academiei Române.

Coteanu Ion, Dănăilă Ion, 1970, Introducere în lingvistica și filologia românească, Bucharest: Ed. Academiei Republicii Socialiste România.

Dahmen Wolfgang, Kramer Johannes, 2014, La Romania sud-danubienne, (in:) Manuel des langues romanes, Andre Klump, Johannes Kramer, Aline Willems (red.), Berlin/Boston: De Gruyter, 313–317.

Dahmen Wolfgang, Kramer Johannes, 2021, Rumänische „Dialekte” auf dem Balkan?, (in :) Bornistik. Sprach- und kulturwissenschaftliche Perspektiven auf die Romania und die Welt, Anna Ladilova, Dinah Leschzyk, Katharina Müller, Nicolas Schweitzer, Falk Seiler, Giessen, Giessen University Library Publications: 293–305.

Densusianu Ovidiu, 1901, Histoire de la langue roumaine, Vol. I. Les Origines, Paris: Librairie Ernest Leroux.

Gauss Karl-Markus, 2006, Umierający Europejczycy, Wołowiec: Czarne.

Gołąb Zbigniew, 1961, Szkic dialektu Arumunów macedońskich, Zeszyty Naukowe Uniwersytetu Jagiellońskiego 37, Prace Językoznawcze 4: 175–199.

Gordon Raymond G., Jr. (red.), 2005, Ethnologue: Languages of the World, Fifteenth edition. Dallas, Texas: SIL International, URL: http://www.ethnologue.com/15 (accessed: 1.07.2020).

Graur Alexandru, 1976, Recenzia la „Compendiu de dialectologie română” al Matildei Caragiu Marioțeanu, România literară 9, 28: 8.

Hasdeu B. Petriceicu, 1886–1898, Etymologicum magnum Romaniae, Tom I–IV, Bucharest: Ed. Socecu.

Kahl Thede, Metzeltin Michael, 2015, Sprachtypologie. Ein Methoden und Arbeitsbuch für Balkanologen, Romanisten und allgemeine Sprachwissenschaftler, Wiesbaden: Harrassowitz.

Klimkowski Tomasz, 2011, Influențe slave vechi asupra morfologiei și sintaxei limbii române, Alba Iulia: Aeternitas.

Klimkowski Tomasz, 2012, Rumuńscy Arumuni i ich język, Balcanica Posnaniensia 19: 7–17.

Kocój Ewa, 2016, Artifacts of the Past as Traces of Memory. The Aromanian Cultural Heritage in The Balkans, Res Historica 41: 159–196.

Lazarou Achille, 1986, L’Aroumain dans ses rapports avec le grec, Thessaloniki: Institute for Balkan Studies.

Łukasik Stanisław, 1938, Pologne et Roumanie aux confins des deux peuples et des deux langues, Warszawa/Kraków: Gebethner et Wolff.

Mańczak Witold, 1988, Języki romańskie, (in:) Języki indoeuropejskie, Tom II, Leszek Bednarczuk (red.), Warszawa: Państwowe Wydawnictwo Naukowe, 571–644.

Metzeltin Michael, 2016, Româna în contrast. O cercetare topologică, Iași: Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza.

Nowicka Ewa, 2011, Nasz język rozumieją aniołowie. Arumuni we współczesnym świecie, Kraków: Nomos.

Papahagi Tache, 1963, Dicționarul dialectului aromîn general și etimologic, Bucharest: Ed. Academiei R.P.R.

Parliamentary Assembly Report, Doc. 7728, 17.01.1997, Aromanians, http://www.assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewHTML.asp?FileID=7661&lang=EN (accessed: 18.09.2018).

Philippide Alexandru, 2011, Istoria limbii române, Iași: Polirom.

Poghiric Cicerone, 1986, Latin balcanique ou roumain commun?, Romanica Aenipontana 14: 341–348.

Popovici Victoria, 2014, Le roumain, (in:) Manuel des langues romanes, Andre Klump, Johannes Kramer, Aline Willems (red.), Berlin/Boston: De Gruyter, 289–312.

Pușcariu Sextil, 1940, Limba română, vol. I, Privire generală, Bucharest: Fundația Regală pentru Literatură și Artă.

Rosetti Alexandru, 1968, Istoria limbii române, Bucharest: Ed. Științifică și Enciclopedică. 

Sala Marius (red.), 2006, Enciclopedia Limbii Române, Bucharest: Univers Enciclopedic.

Saramandu Nicolae, Nevaci Manuela, 2013, Sinteze de dialectologie română, Bucharest: Ed. Universitară.

Stawowy-Kawka Irena, 1993, Macedonia w polityce państw bałkańskich w XX wieku, Prace Komisji Historycznej 53, Kraków: Secesja.

Tagliavini Carlo, 1977, Originile limbilor neolatine, Bucharest: Ed. Științifică și Enciclopedică. 

Trifon Nicolas, 1995, Les Aroumains, plus grecs que les Grecs?, Geographie et culture 16, Paris: 105–121, http://www.armanami.org/blog/articles-en-francais-english/les-aroumains-plus-grecsque-les-grecs (accessed: 11.09.2018).

Trifon Nicolas, 2014, Le roumain et l’aroumain dans le “Manuel des langues romanes.” Quelques observation, Lengas 75, online publication 12.08.2014, http://journals.openedition.org/lengas/634 (accessed: 11.09.2018).

Trifon Nicolas, 2016a, Unde e Aromânia?, Chișinău: Cartier.

Trifon Nicolas, 2016b, Les études aroumaines en Roumanie à l’heure européenne: quelques observations, Cahiers balkaniques 44, online publication 11.12.2017, http://journals.openedition.org/ceb/9806 (accessed: 22.09.2018).

Truszkowski Witold, 1992, Studia socjolingwistyczne z dialektologii rumuńskiej: na materiale wsi Drăguș w Siedmiogrodzie rumuńskim w konfrontacji z polską gwarą wsi Ochotnica Dolna w Gorcach, Zeszyty Naukowe Uniwersytetu Jagiellońskiego 555, Prace Językoznawcze 112: 1–168.

Wasilewski Tadeusz, 1988, Historia Bułgarii, Wrocław: Ossolineum. 

Weigand Gustav, 1894, Volkslitteratur der Aromunen, Leipzig: J.A. Barth.

Czasopismo ukazuje się w sposób ciągły on-line.
Pierwotną formą czasopisma jest wersja elektroniczna.